Epicarstul reprezinta zona de ecoton între ecosistemele de suprafata si profunde ale masivelor carstice, acestea din urma cunsocute prin pesteri. Este zona nesaturata care a început sa fie cercetata în ultimii ani si care prezinta cea mai mare concentrare de fauna din masivele carstice. Fiind aproape de suprafata, nutrientii si poluantii patrund repede si pot sa se sedimenteze în aceasta zona, dar poate avea si rol de zona-tampon. Studiul în acest segment al masivului este posibil prin prelevarea de probe de apa si fauna din apa de picurare din pestera. Datorita heterogenitatii spatiale si temporale a distributiei faunei acvatice în zona nesaturata, studiul fiecarui loc de picurare poate aduce informatii suplimentare despre patromoniul natural sau despre caile de circulatie a poluantilor. Variatia sezoniera a distributiei speciilor subterane acvatice din apa de picurare se datoreaza diferentelor în cantitatea de precipitatii si/sau vitezei cu care acestea se infiltreaza în subteran. Zona de studiu a fost aleasa în pesteri din Muntii Apuseni, cunoscuti pentru bogatia de forme subterane, dar si pentru existenta unei populatii umane dense. Impactul antropic se reflecta în calitatea apei subterane. Studiul complex, geomorfologic, hidrologic, chimico-fizic si biologic al epicarstului poate da informatii cu privire la delimitarea zonelor de poluare, la nivelul poluarii si la pericolul contaminarii acviferelor profunde. Datele prelevate din teren sau obtinute în laborator vor fi introduse într-un algoritm matematic care sa modeleze modul în care impactul de la suprafata intervine în calitatea apei si biodiversitatea faunei subterane. Analize spctrometrice, studiul izotopilor de deuteriu si oxigen si studii moleculare vor fi realizate pe probe de apa si anumite specii abundente din apa de picurare pentru stabilirea timpului de rezidenta al apei in epicarst, impactul asupra biodiversitatii speciilor subterane, precum si al utilizarii lor ca bioindicatori pentru poluare.