Institutul de Speologie „Emil Racovita”, primul de acest gen din intreaga lume, isi datoreaza existenta initiativei marelui savant Emil Racovita (1868-1947), biolog, explorator polar si fondatorul biospeologiei, crearea acestui institut fiind consfintita printr-o lege speciala, promulgata la 26 aprilie 1920.
Pentru inceput, institutul a functionat ca parte componenta a Facultatii de Stiinte din Cluj, reprezentand cadrul oficial in care fondatorul sau a mutat si sediul Societatii Stiintifice „Biospeologica”, pe care o intemeiase in 1907, ca instrument international de coordonare a activitatii tuturor zoologilor interesati de studiul faunei subterane.
Alaturi de Emil Racovita, in institutul din Cluj si-au desfasurat activitatea doi eminenti biologi: francezul Rene Jeannel, entomolog si biogeograf de seama si elvetianul Pierre-Alfred Chappuis, specialist in fauna acvatica subterana.
In 1956, institutul a fost reorganizat sub conducerea profesorului Constantin Motas (1891-1980), in noua sa structura el avand sediul central la Bucuresti si o sectie la Cluj, iar patru ani mai tarziu, a trecut sub egida Academiei Romane, sub conducerea profesorului Traian Orghidan si a profesoarei Margareta Dumitrescu, primind numele de Institutul de Speologie "Emil Racovita".
In deceniile urmatoare, vastului program biospeologic pe care Emil Racovita il concepuse initial in scopul de a ajunge la o reconstituire cat mai fidela a istoriei naturale a domeniului subteran, i s-au adaugat studii din sfera speologiei fizice si paleontologiei.
Justificata de faptul ca speologia este o stiinta prin excelenta sintetica, aceasta multiplicare a directiilor de cercetare a avut drept consecinta perpetuarea si consolidarea recunoasterii de care institutul s-a bucurat de la bun inceput pe plan international.
In prezent, organizat sub egida Academiei Romane, Institutul de Speologie "Emil Racovita" cuprinde patru compartimente cu directii si programe specifice de cercetare:
o Biospeologie si Edafobiologia Carstului
o Geospeologie si Paleontologie
o Carstonomie, Cadastrul si Protectia Carstului,
o Compartimentul Cluj – Napoca.
DIRECTII PRINCIPALE DE ACTIVITATE
o Studii taxonomice, filogenetice, biogeografice si ecologice ale mediilor subterane pentru evidentierea
diversitatii si complexitatii acestora.
o Studii de cristalografie si mineralogie in mediul speleic, geochimia apelor carstice.
o Reconstituiri ale variatiilor climatice din Cuaternar, utilizand metode de stabilire a varstelor absolute
prin seria U–Th in laboratoare proprii.
o Studierea faunelor fosile de mamifere.
o Studiul complexitatii si distributiei sistemelor carstice, cercetari de carstologie regionala.
o Protectia mediului carstic si vulnerabilitatea acestuia la poluare.
|
